În România, aproape jumătate dintre fraudele cibernetice raportate încep printr-un simplu apel telefonic, a spus deputatul UDMR Miklós Zoltán în cadrul conferințelor de la Universitatea de vară „Tusványos”. El a fost invitat să ia cuvântul în cadrul unui panel dedicat fraudelor telefonice/bancare. Miklós Zoltán este vicepreședinte al Comisiei de buget – finanțe din Camera Deputaților și are o lungă experiență în domeniul bancar.
„Atacurile nu sunt împotriva sistemelor informatice bancare. Punctul vulnerabil este omul”, le-a explicat el celor prezenți la conferință.
15.000 de dosare de asemenea infracțiuni au fost înregistrate în primele șase luni ale anului 2026, numărul fraudelor crescând cu peste 40% față de anul precedent. Aceste cifre indică o tendință masivă și accelerată, nu cazuri izolate — criminalitatea digitală se adaptează mai rapid decât comportamentul utilizatorilor.
În situații de stres, creierul uman nu ia decizii raționale
„Logica fraudei s-a transformat: accentul s-a deplasat de la atacul tehnic la manipularea psihologică. Scopul infractorilor nu mai este spargerea sistemului bancar, ci convingerea clientului să predea el însuși datele sau să autorizeze singur transferul de bani. Construiesc încredere, creează urgență și forțează o decizie rapidă. Pentru că în situații de stres, creierul uman nu ia decizii rationale”.
Metode:
- Apeluri telefonice mascate ca provenind de la bănci sau instituții oficiale
- Site-uri web false și e-mailuri, mesaje pe WhatsApp, Messenger sau Facebook care solicită date personale
- SMS-uri mascate ca provenind de la firme (ex. de curierat)
- oferte de investiții, folosind numele unor companii cunoscute precum Hidroelectrica, urmate de apeluri și instalarea unor aplicații de acces la distanță precum AnyDesk
- Mesaje false legate de rambursări de la ANAF, care conduc la solicitarea datelor cardului bancar, etc
Mecanismul tipic al unei fraude: majoritatea cazurilor urmează același tipar în patru etape:
1. Contactul inițial — telefon, SMS, WhatsApp, Messenger sau e-mail
2. Construirea încrederii — fraudorul se dă drept angajat de bancă, polițist, procuror sau alt oficial, folosind adesea date personale reale despre victimă
3. Presiunea psihologică — urgență, teamă și obligarea la o decizie imediată
4. Execuția — victima oferă codul unic de autentificare, instalează o aplicație de acces la distanță sau inițiază chiar transferul bancar.
Fraze tipice folosite de escroci includ: „trebuie să acționați imediat”, „cineva a avut acces la contul dvs.”, „dacă nu acționați acum, veți pierde banii” sau „nu întrerupeți apelul”.
De ce funcționează aceste fraude?
Infractorii exploatează în primul rând comportamentul uman, nu tehnologia: construiesc încredere, creează urgență, generează frică și invocă autoritatea, a subliniat Miklós Zoltán.
Extinderea mobile banking-ului și a serviciilor financiare online a mărit suprafața de atac disponibilă. Falsificarea numărului de telefon, comunicarea făcută mai credibilă cu ajutorul inteligenței artificiale și datele personale scurse online fac fraudele tot mai convingătoare.
„Este important de subliniat: a deveni victimă nu este o consecință a lipsei de inteligență — fraudorii aplică manipulare psihologică profesională, care poate afecta pe oricine”, a mai punctat el.
Ce putem face?
Recomandări individuale de protecție:
- Nu comunicăm niciodată prin telefon codul PIN, parola sau codul unic de autentificare
- Folosim autentificarea în doi pași pentru conturile bancare și online
- Dacă cineva ne grăbește să luăm o decizie, ne oprim și verificām informația
- În cazul unui apel suspect, întrerupem convorbirea și sunăm înapoi pe un număr oficial
- Nu accesăm linkuri necunoscute și nu instalăm aplicații la cererea unui apelant telefonic
- În caz de nesiguranță, cerem ajutorul unui membru al familiei sau contactăm direct instituția implicată
Primele 30 de minute după o fraudă sunt critice: schimbarea parolei, blocarea cardului, contactarea băncii și depunerea plângerii.
Rolul băncilor și al legiuitorului
Băncile ar trebui să investească în monitorizare în timp real și alertare imediată („red alert”) pentru tranzacții suspecte.
Din perspectivă legislativă, sunt de luat în calcul obligarea băncilor la standarde de avertizare și monitorizare, introducerea unor standarde comune de alertă pentru tranzacții cu pattern suspect, un interval de „răcire” (cooling-off) înainte de finalizarea transferurilor mari și înăsprirea pedepselor prin proceduri judiciare rapide.
Concluzia: infractorii nu mai atacă în principal sistemele informatice, ci creează situații de decizie sub presiune, iar prima linie de apărare este comportamentul cetățenesc informat, calm și verificator.