„A furat, dar a făcut și ceva treabă”, zice bărbatul care se uită atent la o fotografie dintr-un ziar obosit. Fotografia unui politician. Stăm pe o bancă și vorbim despre vremurile grele. Și despre alegeri. Omul a lucrat într-o fabrică pe vremuri, acum e la pensie. Oricum, nu ar mai fi avut unde lucra, fabrica s-a vândut toată la fier vechi.
Piața nu e foarte mare, dar e animată. E cald rău. Omul își aranjează tricoul larg peste blugii de mâna a doua. „Totuși, dacă a furat, nu e în regulă”, spune tot el. „Anul viitor nu mai votez!”, încheie el conversația. Ne stingem țigările și ne luăm la revedere. Parcă stă să plouă.
Când vorbești despre alienare, vorbești despre o boală.
Oamenii par să aibă mâinile mai lungi, dar e doar o iluzie optică dată de umerii lăsați. Bărbații par bronzați, dar de aproape vezi că nu s-au ostenit să se bărbierească. La București circulă banul, important e să vrei să muncești. În provincie, lucrurile sunt mai ascuțite, sărăcia mai mare, magazinele second-hand mai multe.
„S-a săturat lumea de politicieni, dragă domnule”, îmi spunea un profesor universitar. În opinia sa, corupția îndârjește doar într-o primă fază. După aceea urmează împăcarea cu situația. „Alienare, dragă domnule, alienare”.
Profesorul zâmbește, dar zâmbetul e amărui-închis, mai mult un rictus. O spaimă care oscilează între mitul schimbării în bine și sentimentul de alienare generală.
Nu e totul pierdut!
„Am decis să reintru în politică – chestia aia pe care o urăsc visceral. Pe de altă parte, sunt prea mic să fac ceva de unul singur, prea bătrân să mai cred că lumea se poate schimba de la sine, prea tânăr și prea naiv să cred că nu se mai poate face nimic”, scrie un prieten pe Facebook.
Atunci când te implici nu mai poți vorbi despre alienare. Da, e greu, poate azi e mai greu ca acum 33 de ani. 33 de ani – vârsta democrației noastre moderne. Poate e un semn aici!…
Cred că nu suntem niciodată prea bătrâni sau prea tineri pentru a face lucruri dincolo de granița propriei persoane. Pentru a face ceva și pentru ceilalți. Unii mai mult, alții mai puțin. Ideea e să te implici și să fii conștient de faptul că ziua de azi hrănește ziua de mâine.
Am fost zeci de ani victime ale unui sistem criminal care ne-a anulat pe cei mai mulți dintre noi. Un motiv serios pentru a vorbi azi despre alienare. Iar vindecarea este un proces de lungă durată. Dar, cu atât mai mult, e nevoie de muncă și implicare. Au trecut 33 de ani. Eu zic că e un semn!
