În numele salvării de pandemia cea rea, guvernele lumii au introdus restricții. Au produs stări de urgență sau stări de alertă una după alta. Vă mai amintiți, nu-i așa? De mască, de mașinile de poliție care transmiteau imnul prin difuzoare? De hârtiile care trebuiau completate pe propria răspundere ca să ieșim la cumpărături?
Dar de fotografiile din biroul premierului de atunci, Ludovic Orban, și de miniștrii care îi sărbătoreau ziua de naștere vă mai amintiți? Zâmbitori și relaxați. Fără mască, dar cu băuturi fine și trabucuri… Dar de oamenii urcați în avioane ca să meargă în Germania, la cules de sparanghel, într-o vreme în care zborurile erau interzise?
Guvernele României și-au tot perfecționat formele de control.
În numele unui „bine” general, politicienii guvernează prin metode care invalidează libertatea. Invalidează democrația. Pe vremea pandemiei, starea de alertă devenise normală în comparație cu starea de urgență.
Acum am ajuns la alt nivel. E foarte grav faptul că guvernele lucrează cu drag de dictatură. Dar e tragic că ne obișnuim. Ne obișnuim chiar să intrăm în jocul puterii: punem etichete, disprețuim, suntem superiori.
Plouă cu „procurori publici” pe rețelele de socializare. Judecători bolșevici au invadat mediul online și sunt chiar bucuroși să scuipe verdicte. Se simt utili, se cred „în trend”. O păcăleală uriașă, o manipulare vânturată de oameni cu interese directe desființează bunul-simț și cheamă la „lupta de clasă”.
Cine pune întrebările necesare?
Propagandiștii puterii și media aservită nu pun întrebări. Anularea alegerilor, atribuită imixtiunii unui stat străin, nu a trezit curiozitatea acestora. Unde sunt dovezile, unde sunt arestările pentru spionaj, unde sunt condamnările pentru trădare?
Lista întrebărilor e lungă. De exemplu, câți bani am dat Ucrainei (noi, nu guvernul, că guvernul administrează banii noștri)? De ce e secret acest lucru? De ce mai există o ambasadă a Rusiei la București? Cine a stabilit că dacă ești interesat de viața românilor din Cernăuți ești putinist? Cine va plăti cele peste 600 milioane de euro pentru afacerea cu vaccinuri? De ce bugetul SRI crește de la an la an, iar țara se șubrezește de la an la an?
Acum se închid televiziuni care nu plac puterii. Când se vor arde cărțile periculoase?
CNA a închis Realitatea TV. Motivul: amenzi neplătite. Problema: de amenzile neplătite se ocupă ANAF. CNA poate amenda stații TV, dar închiderea forțată a unei stații TV ține de autoritarism, nu de democrație.
Doamnele și domnii din CNA sunt niște politruci, sunt trimiși acolo de politicieni. Da, au aprobarea Parlamentului, dar nu e normal să funcționeze ca „judecători morali”. Și nici ca inspectori fiscali, asta e treaba ANAF.
CNA ne-a servit o lecție de bolșevism. Iar puterea acestei instituții s-a extins, are voie să interzică programe din mediul online. Niște doamne și niște domni au devenit, cu binecuvântarea conducătorilor României, niște tovarășe și niște tovarăși de care Ceaușescu ar fi mândru!
După orice anomalie devenită normă, revenirea este extrem de grea.
Puterea iubește vulnerabilitatea. Cu cât cetățenii sunt mai slabi, cu atât guvernele sunt mai puternice. Iar primul reflex al oricărui guvern este să își consolideze puterea. Oamenii politici aflați la putere forțează nota guvernării în cheie de pericol. Pandemie, război, criză economică, iar război, apoi criză politică, pericol de instabilitate. Concluzia transmisă de propagandă: e pericol peste tot, lăsați-i să guverneze, fără ei va fi vai de noi!…
Cetățenii se supun, iar alunecarea spre subminarea libertății devine foarte ușoară. În momentul în care guvernarea pare să scape lucrurile de sub control, se pune pe tapet frica. Pericolul. Iar unul dintre cele mai rele lucruri este că în aceste condiții nimeni nu plătește pentru erori, gafe, hoție sau prostie.
Sentimentul de nedreptate acutizează dezechilibrele interioare ale oricui. Lipsa de speranță duce la alienare. Și la supunere. Așa cum visează toate guvernele care se tem de adevăr. Cu miniștri fără carte, slabi politic și cu pregătire profesională îndoielnică. Așa arată o putere care se teme de propriul popor.
Fotografie generată cu Manus AI