Prostia e ca apa, ia forma vasului în care e turnată. Se strecoară prin cele mai mici orificii, pătrunde prin toate capilarele societății și infectează toate organele ei.
Dacă nu ar fi toxică, poate că ar putea fi ignorată. Sau tratată așa cum tratezi o bătătură sau o tăietură de lamă după bărbierit. Dar nu cred că este așa! Prostia e toxică și vulnerabilizează orice: idee, soluție, analiză, realitate etc.
Ritmul de viață intens favorizează prostia. Nu mai este timp pentru reflecție. A te gândi la ceva în termeni raționali pare o pierdere de timp. Nici pentru lectura extinsă la doar câteva minute nu mai există răbdare. O analiză publicată pe vreun website are mult mai puține citiri decât trimiterea către text postată pe Facebook, care are de regulă un text foarte scurt în introducere. Introducere care poate avea mii de like-uri sau comentarii (negative sau nu) din partea unora care nu au citit tot textul.
Prostia nu se limitează la mediul online. Și are și o prietenă bună – fudulia.
Am dat exemplul cu textele de pe Facebook pentru că acolo prostia se vede din avion. Dar o regăsim în legile din Parlament, în deciziile Guvernului, în politicile așa-zis publice, în școli sau în spitale. Oriunde. E o boală care atacă organizarea și funcționare societății pe toate palierele.
Prietena bună a prostiei este fudulia. Chiar așa – ați văzut vreun prost care să nu fie și fudul? Care să nu „știe el” mai bine decât oricine cum stau lucrurile într-un domeniu de care habar nu are?
Uneori, proștii fac echipă. Se laudă unii pe alții, se înfioară de plăcere spunând platitudini în aplauzele celor din propria gașcă. Beția cu apă rece are nevoie de expunere și aplauze. Iar într-o țară în care educația se confundă cu acea „capodoperă” prezidențială numită „România Educată”, beția cu apă rece are foarte mulți aplaudaci.
Cui folosește epidemia asta?
Șmecherilor. Prostia și fudulia sunt bine speculate de șmecheri. Șmecheria nu presupune inteligență, instruire sau cultură. Șmecheria presupune instinct și tupeu. Și foarte multă nesimțire. Așa se explică și „calitatea” liderilor politici, și succesul celor care propagă viața bună din comunism și „mărețele realizări”. Așa a devenit un obiectiv personal achiziția unui BMW bătrân și hârbuit și nu absolvirea celor 10 clase obligatorii.
Șmecherii mari pregătesc acum comasarea alegerilor locale cu alegerile europarlamentare. Șmecherii mici, din subordinea lor, caută să argumenteze această soluție „democratică”, spunând că e mai ieftin și mai simplu așa. În realitate, ei știu că această comasare va aduce mai multă lume la vot. Iar pentru că în campanie se vor implica primari, șansele de câștig ale partidelor care au primari cresc. O șmecherie care se bazează pe – ați ghicit! – epidemia de prostie…
Modestia, rațiunea, hărnicia, educația sau bunul-simț contează tot mai puțin. Iar cei care nu cred în aceste valori, ar putea să se gândească la încă o rudă a prostiei, fuduliei și șmecheriei. La sărăcie. Și poate așa vor înțelege că suntem săraci doar din cauza noastră!
