În județul Covasna, oamenii reclamă din când în când numărul mare de ciori. Sunt multe, se adună pe câmpuri, apar în apropierea localităților și uneori formează stoluri impresionante. Mai ales toamna, imaginea poate fi spectaculoasă: sute de păsări acoperă terenurile agricole și transformă pentru câteva ore câmpurile în adevărate pete negre.
Priveliștea poate părea neobișnuită, mai ales atunci când întregul câmp sau chiar cerul devine aproape negru de păsări.
Nu este însă un fenomen ieșit din comun. Ciorile sunt animale foarte sociale, iar unele specii se adună în grupuri impresionante în timpul toamnei și al iernii. În cazul stolurilor mari observate pe terenurile agricole, de cele mai multe ori avem de-a face cu cioara de semănătură (Corvus frugilegus).
Nu toate ciorile sunt la fel
Denumirea populară de „cioară” este folosită pentru mai multe păsări din familia corvidelor. În România întâlnim, printre altele, cioara de semănătură, cioara grivă, stăncuța și ruda lor mult mai mare, corbul.
Cioara de semănătură este complet neagră și poate fi confundată de la distanță cu un corb. Este însă considerabil mai mică. Exemplarele adulte au și o caracteristică ușor de observat de aproape: baza ciocului este lipsită de pene și are o culoare mai deschisă.
Cioara grivă este și mai ușor de recunoscut. Are capul, aripile și coada negre, dar corpul este gri. Este, de asemenea, cea mai comună specie de cioară din București. Stăncuța este mai mică și prezintă o zonă cenușie în jurul cefei și ochi foarte deschiși la culoare.
Corbul, în schimb, este o pasăre diferită. Este mult mai mare, deseori solitar, are un cioc masiv și nu trebuie confundat cu ciorile care se adună cu sutele pe terenurile agricole.
De ce vedem atât de multe toamna
Cioara de semănătură este o specie gregară. Cu alte cuvinte, îi place compania. Păsările se hrănesc împreună, se deplasează în stoluri și cuibăresc în colonii care pot ajunge la dimensiuni impresionante, de sute de exemplare.
România are populații sedentare de cioară de semănătură, prezente aici pe tot parcursul anului. În sezonul rece însă, peste acestea se adaugă și păsări provenite din populațiile nordice, care se deplasează spre sud în căutarea hranei. Din acest motiv, numărul ciorilor pe care le vedem toamna și iarna poate crește considerabil.
Câmpurile agricole sunt printre locurile lor preferate. Cioara de semănătură este omnivoră și deloc pretențioasă. Consumă insecte, râme și alte nevertebrate, dar și semințe, cereale, resturi vegetale și aproape orice altă sursă de hrană disponibilă.
După lucrările agricole, păsările pot găsi foarte multă hrană rămasă la suprafața pământului. Câteva exemplare devin astfel câteva zeci, iar câteva zeci pot ajunge rapid la sute. Așa apar „câmpurile negre”.
În timpul nopții, ciorile pot forma grupuri și mai mari în locurile folosite pentru odihnă. Uneori aleg arborii din orașe și alte localități, unde pot fi observate stoluri uriașe venind seara din toate direcțiile.
Sunt printre cele mai inteligente păsări
Reputația ciorilor nu este neapărat una pozitivă. În folclor, acestea au fost asociate deseori cu moartea, ghinionul sau locurile pustii. În realitate, corvidele sunt printre cele mai inteligente păsări, fiind, asemenea unor specii de papagali, capabile să învețe să imite inclusiv sunete și vocea umană.
Pot învăța rapid, pot memora locurile unde există hrană și se adaptează foarte bine la schimbările produse de oameni în mediul lor. Tocmai această capacitate de adaptare explică și succesul lor în apropierea localităților, pe terenurile agricole și chiar în orașele mari.
Ciorile au și un rol ecologic. Consumă cantități mari de nevertebrate, inclusiv insecte, și folosesc numeroase resturi organice drept hrană. Relația lor cu agricultura este însă mai complicată. Stolurile mari pot consuma și semințe sau culturi, motiv pentru care unele specii sunt incluse în fauna de interes cinegetic.
Ciorile pot fi vânate, dar numai în condițiile legii
În România, cioara de semănătură și cioara grivă se numără printre speciile la care vânătoarea este permisă. Acest lucru nu înseamnă însă că păsările pot fi împușcate oricând și de oricine.
Legea stabilește perioade concrete de vânătoare. Pentru cioara de semănătură, perioada este cuprinsă între 15 august și 31 ianuarie, iar pentru cioara grivă între 1 iunie și 31 martie.
Există, de asemenea, cote de recoltă stabilite în funcție de efectivele evaluate și de fondul cinegetic. Pentru sezonul 2026–2027, acestea sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 1394/2026. Vânătoarea se desfășoară prin gestionarii fondurilor cinegetice și de către persoane care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Așadar, faptul că vedem sute de ciori pe un câmp nu înseamnă nici că populația a „scăpat de sub control”, nici că păsările pot fi eliminate fără restricții.
În această perioadă a anului, asemenea stoluri fac pur și simplu parte din peisaj. Câteva sute de păsări negre adunate pe un câmp pot părea spectaculoase, dar pentru cioara de semănătură este doar o zi obișnuită de toamnă.
Foto: Andrada-Cristina Gheorghe
