Chiar dacă pasărea colibri nu va zbura niciodată pe plaiurile mioritice, natura le-a oferit românilor o vietate izbitor de asemănătoare cu aceasta. Este așa-numita molie-colibri (Macroglossum stellatarum).
Această molie este un exemplu incredibil al fenomenului numit evoluție convergentă. Atunci când două animale deloc apropiate genetic ajung să arate și să funcționeze asemănător, ele ocupă aproximativ aceeași nișă în mediul natural. Deși, evident, nu este o pasăre adevărată ci o insectă.
Molia noastră zboară pe loc și își ia hrana din flori
Molia-colibri se hrănește cu nectarul florilor de formă tubulară, în exact același mod în care o face și pasărea colibri. Diferența este că în loc de cioc, molia are o trompă, ca orice alt fluture.
Asemănarea cu o pasăre colibri nu se oprește însă la modul de hrănire. Molia-colibri imită și modelul de zbor al păsării – inclusiv staționarea în aer și zborul pe loc. Și seamănă chiar și fizic, molia având formațiuni pe vârful abdomenului care imită estetic și funcțional coada în stil evantai a păsărilor.
Această molie comună (dar destul de interesantă) se mai remarcă prin câteva particularități comportamentale aproape unice: pe lângă faptul că este predominant diurnă, aceasta iese pentru a se hrăni inclusiv în condiții de ploaie. Poate să zboare chiar și când plouă zdravăn. Este, de asemenea, una dintre foarte puținele specii de insecte din România care poate fi văzută zburând chiar și în timpul iernii, când zilele mai calde îi permit să se trezească temporar din hibernare.
Nu este un dăunător pentru grădini. Dimpotrivă, contribuie la polenizarea plantelor
Molia-colibri se găsește în toată țara, de la București până la Comandău, unde am făcut fotografiile pe care le vedeți aici. Nu este protejată prin lege, dar nici nu dăunează în vreun fel florilor sau culturilor. Este un polenizator foarte util, la fel ca majoritatea fluturilor și moliilor. Moliile au tendința de a fi timide și se sperie de oamenii care se apropie prea mult de ele.
Așa că, dacă vedeți această mică vietate zburând pe loc în fața unei flori, priviți-o mai atent. Și bucurați-vă de acest mic spectacol al vieții sălbatice.
Foto: Andrada Gheorghe
