Șopârla apodă (Anguis colchicus), cunoscută pe meleagurile românești sub denumirea populară (și puțin ciudată) de năpârcă, este una dintre cele mai des-întâlnite reptile din zonele de munte ale țării. Poate fi întâlnită și la noi în județ.
Năpârca arată ca un șarpe, dar este o șopârlă
Din cauza aspectului serpentiform cauzat de lipsa picioarelor, poate fi ușor confundată cu un șarpe. Lucrul acesta i-a creat o reputație proastă între oamenii ce o întâlnesc în mediul său natural.
La fel ca în cazul celorlalte reptile și amfibieni din România, năpârca este strict protejată. Uciderea, rănirea sau capturarea acesteia sunt considerate infracțiuni. Cu toate acestea, se întâmplă uneori ca ele sa fie confundate cu viperele și astfel „rezolvate” de persoane care nu cunosc nici natura și nici legea.
Nu este veninoasă și nu reprezintă un pericol pentru om sau animalele domestice
Dieta principală a năpârcii sunt animale nevertebrate mici: insecte, râme, limacși și așa mai departe. Năpârca nu este veninoasa și nu prezintă niciun fel de pericol pentru om sau animalele domestice. Mecanismul ei defensiv este, aproape exclusiv, să fugă și/sau să se prefacă moartă. Unele merg și mai departe de atât și aleg, de frică, să își lase coada.
Dimorfismul sexual este foarte redus. Unica distincție dintre masculi și femele fiind punctele albastre pe care le prezintă masculii adulți pe partea superioară a corpului. Ambele sexe ajung la maxim 50 cm lungime. Este mai mică decât orice șarpe autohton, dar este, în același timp, printre cele mai mari șopârle din țara noastră.
Năpârca în folclorul românesc
În folclorul românesc apare și năpârca, cu mențiuni de la simple noțiuni arhaice de identificare, de la faptul că ar fi o rudă a viperei (nu este), la povești mai fantastice, cum că prima năpârcă ar fi fost soacra vreunui erou sau domnitor ce a fost transformată în târâtoare întrucât l-ar fi sabotat pe acesta.
O denumire populară mai rar folosită este aceea de „șarpele de sticlă”, impactul puternic precum căderea de la o altitudine mare având uneori efectul de a le fragmenta corpul, ca și cum ar fi de sticlă. În societatea contemporană însă, majoritatea oamenilor le consideră eronat o specie de șarpe și le oferă același tratament: frică nefondată, puțini fiind cei care le respectă și le lasă să trăiască.
Năpârca este hrană pentru mai multe specii de păsări, mamifere și reptile. Unica ei interacțiune cu animalele domestice este că păsările de curte precum găinile o pot mânca. La fel ca și unele pisici, dar acest lucru nu are efecte negative asupra animalelor respective. Din punct de vedere cinegetic, năpârca nu prezintă interes. Este doar o parte minoră a dietei unor specii ce se vânează, spre exemplu a fazanului.
Iar pentru om, lucrurile sunt mult mai simple: dacă întâlnim o năpârcă, nu avem niciun motiv să o omorâm. Nu este viperă, nu este veninoasă și nu ne amenință. Este doar una dintre reptilele discrete care trăiesc alături de noi în fauna județului Covasna.
