Nu are veninul unui scorpion și nici măcar nu este rudă cu acesta. Trăiește însă sub apă, are „clești”, o aparentă coadă și este un prădător foarte eficient. Scorpionul de apă face parte din familia Nepidae și poate fi întâlnit și în apele dulci din România. Este una dintre acele vietăți pe lângă care putem trece fără să știm că se află la câțiva centimetri de noi.
Scorpionul care nu este …scorpion
În ciuda denumirii populare de scorpion, Nepidae sp. sunt totuși insecte, nu arahnide. Ele și-au dobândit numele după aspectul fizic și după anumite caracteristici ce le aseamană cu scorpionii autentici. Cel mai vizibil exemplu: cele două picioare din partea frontală a corpului, care sunt adaptate, într-o manieră similară cleștilor de scorpion, pentru a captura și imobiliza prada. Precum majoritatea insectelor din mediul acvatic, și acești falși scorpioni sunt dotați cu un tub respirator. Este poziționat în spatele corpului, aceeași zonă unde un scorpion autentic ar avea coadă.
Scorpionii de apă preferă în general bălțile, iazurile, canalele, zonele mlăștinoase și apele cu mișcare lentă, mai ales acolo unde există vegetație și resturi vegetale în care se pot ascunde. Sunt înotători destul de slabi și preferă să stea nemișcați, la pândă.
Un vânător la pândă
Scorpionul de apă este un prădător. Nu aleargă după pradă, ci o așteaptă. Ascuns printre plante sau frunze, stă aproape nemișcat până când o vietate ajunge suficient de aproape. Atunci intervine prima pereche de picioare, puternic adaptată pentru prins și imobilizat. Se hrănește mai ales cu nevertebrate mici ce au ghinionul să cadă în apă, cum ar fi insectele și păianjenii. Dar nu ezită să atace și prăzi vertebrate, ca mormolocii și puietul de pește.
Prada este capturată și imobilizată cu cleștii, apoi scorpionul își folosește gura tubulară pentru a injecta enzime digestive și a lichefia conținutul. Uneori, mai multe exemplare de scorpion de apă pot fi observate împărțind aceeași pradă.
Este, la scară mică, una dintre scenele clasice ale vieții sălbatice: un prădător perfect adaptat mediului său, care economisește energie și așteaptă momentul potrivit pentru atac.
Mai bine îl privim decât să-l luăm în mână
Reputația acestei insecte în raport cu oamenii are două direcții: cei care îl apreciază ca pe un semn pozitiv pentru calitatea apei, scorpionii fiind prezenți în ape curate, și cei care îl evită din cauza înțepăturii sale. Înțepătura nu e veninoasă, dar poate fi neplacută și chiar dureroasă.
În ambele cazuri, reputația scorpionului de apă este câștigată onest. E drept, nu e recomandată manipularea sa cu mâna goală. Însă prezența scorpionilor de apă în păstrăvării, bazine de acvacultură, pâraie, râuri sau bălți este considerată un semn bun. Înseamnă că apa e de bună calitate. Ca să nu mai spunem că acești scorpioni sunt o parte importantă din hrana peștilor răpitori sălbatici.
Nu este spectaculos prin dimensiuni și nici ușor de observat. Dar, dacă îl descoperim printre plantele unei bălți sau la marginea unei ape, merită să ne oprim câteva clipe și să îl privim. Sub suprafața apei se desfășoară o lume sălbatică în miniatură, cu prădători, pradă și strategii de supraviețuire la fel de sofisticate ca în orice alt ecosistem.
Foto: Andrada Gheorghe
