Fostul ministru al Agriculturii, Adrian Oros, vicepreședinte al Colegiului Național al Medicilor Veterinari, a făcut o analiză a situației oieritului la noi și a autorităților care gestionează sectorul ovinelor.
Redăm analiza:
Crescătorii și medicii veterinari cer răspunsuri. Incompetență, lipsă de transparență sau interese la vârful ANSVSA?
Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. Evoluția Pestei Micilor Rumegătoare (PMR), apariția focarelor de variolă ovină, restricțiile sanitare veterinare și blocarea exporturilor au creat o situație economică extrem de dificilă pentru crescători.
Dincolo însă de efectele epidemiologice ale bolilor, o problemă la fel de gravă este pierderea încrederii fermierilor în modul în care autoritățile gestionează criza.
Lipsa de transparență, comunicarea contradictorie, absența unui plan național clar și suspiciunile privind existența unor interese comerciale în jurul pieței ovinelor au alimentat nemulțumirea crescătorilor. În acest context, tot mai mulți fermieri cer nu doar sprijin financiar, ci mai ales răspunsuri, responsabilități și o strategie credibilă pentru reluarea exporturilor.
De la lider european la blocaj comercial
România nu este un actor marginal pe piața europeană a ovinelor.
În ultimii ani, țara noastră a devenit principalul exportator de ovine vii din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai importanți exportatori la nivel mondial. În anul 2024 au fost exportate aproximativ 1,77 milioane de ovine, majoritatea către piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Pentru majoritatea oierilor, vânzarea mieilor și a oilor reprezintă principala sursă de venit.
Lâna și-a pierdut aproape complet valoarea economică, ajungând uneori chiar să genereze costuri suplimentare prin tundere, colectare și eliminare. Nici producția de lapte nu constituie o alternativă pentru toate fermele, mai ales în condițiile deficitului de forță de muncă și ale lipsei unor capacități suficiente de procesare și valorificare.
În aceste condiții, blocarea comerțului cu animale vii lovește exact în centrul modelului economic al oieritului românesc.
Estimările vehiculate privind pierderile pentru anul 2026 depășesc 300 de milioane de euro, fără a lua în calcul efectele indirecte asupra transportatorilor, comercianților, abatoarelor, procesatorilor și comunităților rurale dependente de creșterea ovinelor.
În numai doi ani, România a trecut de la o poziție dominantă pe piața europeană și pe piețele din Orientul Mijlociu la situația în care exporturile sunt sever restricționate, iar fermierii nu mai au o perspectivă clară asupra valorificării animalelor.
Cum s-a ajuns aici?
Primul focar important de Pestă a Micilor Rumegătoare a fost semnalat în România în urmă cu aproximativ doi ani, în județul Tulcea, într-o exploatație comercială și centru de colectare în care se aflau zeci de mii de ovine.
Una dintre ipotezele vehiculate încă de atunci a fost introducerea virusului prin mișcări ilegale de animale provenite din zone din afara Uniunii Europene în care boala evolua deja.
Ulterior, virusul s-a extins, iar focarele au apărut în valuri succesive.
Problema fundamentală este că, după doi ani, Ansvsa încă nu a reușit să demonstreze că sistemul de identificare, trasabilitate și control al mișcării animalelor poate limita eficient răspândirea bolii.
Comerțul clandestin, animalele fără documente sanitare veterinare, crotaliile utilizate incorect și mișcările de animale care scapă controlului oficial sunt probleme cunoscute de ani de zile.
În iunie 2026, apariția unor noi focare în județul Mureș a arătat că problema nu mai poate fi considerată strict regională.
Din acel moment, discuția nu a mai fost doar despre câteva focare, ci despre credibilitatea întregului sistem românesc de trasabilitate și control sanitar-veterinar.
Întrebările la care ANSVSA trebuie să răspundă
Înainte de a cere fermierilor să accepte noi restricții, sacrificări de animale sau programe de vaccinare, ANSVSA are obligația să explice foarte clar cum s-a ajuns la o asemenea situație epidemiologică.
Crescătorii și opinia publică au dreptul să știe. Aceasta reprezintă o condiție elementară pentru reconstruirea încrederii.
Există și o problemă de responsabilitate
În spațiul public au apărut acuzații extrem de grave privind modul în care a fost gestionată această criză.
Unii crescători susțin că prăbușirea prețului ovinelor ar avantaja intermediari care cumpără animale foarte ieftin din România și încearcă ulterior să le valorifice prin circuite comerciale externe.
Dacă asemenea practici nu există, ANSVSA și celelalte instituții competente trebuie să prezinte datele care demonstrează acest lucru.
Dacă există însă circuite comerciale care exploatează diferențele dintre restricțiile aplicate României și cele existente în alte state membre, ele trebuie investigate.
Într-o piață în care sute de milioane de euro sunt în joc, lipsa transparenței alimentează inevitabil suspiciunile.
Un sistem care trebuie reconstruit
Chiar declarațiile ministrului Agriculturii au indicat existența unor probleme sistemice.
Comisia Europeană nu mai are încredere în autoritățile veterinare din România. Se solicită un sistem credibil de identificare și trasabilitate, precum și garanții că mișcarea animalelor poate fi controlată.
Nu mai este suficient un document redactat de câțiva funcționari și transmis ulterior fermierilor si medicilor veterinari spre aplicare.
Un plan național serios trebuie construit împreună cu cei care îl vor pune în practică: ANSVSA, Ministerul Agriculturii, Colegiul Medicilor Veterinari, medicii veterinari din teritoriu, asociațiile crescătorilor, operatorii economici și specialiștii în epidemiologie și boli infecțioase.
Colegiul Medicilor Veterinari a înaintat deja un Plan de acțiune pentru supravegherea, monitorizarea și eradicarea Pestei Micilor Rumegătoare la ovine și caprine.
Într-o situație epidemiologică atât de gravă, orice propunere profesională de acest tip trebuie analizată și discutată instituțional. Refuzul dialogului nu poate fi o soluție.
Fermierii nu mai cer promisiuni. Cer un plan
Pentru crescători, situația devine de la o lună la alta mai dificilă.
Animalele nu pot fi exportate în condițiile obișnuite, cererea internă este insuficientă, iar costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor continuă.
Numeroase ferme riscă să intre în incapacitate de plată.
Asociațiile de crescători au solicitat măsuri de sprijin, inclusiv scheme temporare de compensare.
Dar mesajul transmis de fermieri este mai important decât problema despăgubirilor: sectorul are nevoie de soluții, nu doar de bani.
România are nevoie urgent de un calendar concret pentru: controlul focarelor existente, restabilirea trasabilității, eliminarea comerțului clandestin, redeschiderea rutelor comerciale și negocierea reluării exporturilor.
Cine răspunde pentru pierderile de sute de milioane de euro?
Aceasta este întrebarea pe care autoritățile nu o mai pot evita.
Dacă pierderile economice ale sectorului ajung la sute de milioane de euro, trebuie stabilit cât din această pierdere este rezultatul inevitabil al unei boli transfrontaliere și cât este consecința unor deficiențe de management, control și trasabilitate.
Au fost respectate toate procedurile?
Au fost luate măsurile la timp?
Au fost controlate efectiv mișcările ilegale de animale?
Au fost făcute anchete epidemiologice complete?
Au fost ascultați medicii veterinari și organizațiile profesionale?
A fost informat corect sectorul?
Aceste întrebări trebuie clarificate atât de autoritățile naționale, cât și în cadrul misiunilor și auditurilor europene care analizează modul în care România a gestionat PMR și variola ovină.
Miza depășește cu mult actualele focare
Nu discutăm doar despre câteva exploatații sau câteva județe.
În joc este unul dintre puținele sectoare zootehnice în care România deține o poziție competitivă importantă la nivel european și internațional.
Pierderea piețelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea avea consecințe care să se resimtă ani întregi.
O piață externă pierdută nu se recâștigă automat după ridicarea unei restricții sanitare.
Contractele pot fi preluate între timp de competitori.
Lanțurile comerciale se reorganizează.
Importatorii își caută furnizori alternativi.
De aceea, fiecare lună de blocaj contează.
O criză care poate deveni o oportunitate de reformă
România are, paradoxal, și o oportunitate.
Criza actuală poate obliga statul să reformeze un sistem de identificare și trasabilitate care de prea mult timp tolerează excepții, improvizații și circuite paralele.
Identificarea animalelor de la naștere, digitalizarea reală a mișcărilor, controlul centrelor de colectare, sancționarea comerțului clandestin și integrarea medicilor veterinari în sistemul de supraveghere trebuie să devină elemente centrale ale noii strategii.
Dar această reformă nu poate fi realizată împotriva fermierilor.
Trebuie realizată împreună cu ei.
Concluzie: sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități
Oieritul românesc nu își mai permite încă un an de incertitudine.
Fermierii au nevoie să știe ce strategie aplică România, în cât timp pot fi controlate focarele, când există perspectiva reluării exporturilor și cine răspunde pentru implementarea fiecărei măsuri.
ANSVSA trebuie să prezinte public datele epidemiologice și să explice deciziile luate.
Guvernul trebuie să negocieze rapid cu Comisia Europeană o strategie credibilă de control și eradicare.
Iar organizațiile profesionale și crescătorii trebuie implicați real în elaborarea acestei strategii.
În această criză, problema fundamentală nu mai este doar existența virusului.
Problema este dacă România mai poate demonstra propriilor fermieri, Comisiei Europene și partenerilor comerciali că are un sistem sanitar-veterinar capabil să controleze boala și să garanteze siguranța comerțului.
Sectorul ovin nu mai are nevoie de explicații vagi. Are nevoie de un plan, de termene și de responsabilități concrete.
Și, mai ales, are nevoie de răspuns la întrebarea care devine tot mai greu de evitat:
Cum a fost posibil ca România să ajungă, în numai doi ani, de la liderul exportului european de ovine la blocarea uneia dintre cele mai importante piețe ale zootehniei românești”.
Sursa: Adrian Oros
