Exodul de creiere afectează grav societatea românească. În mare parte din cauza emigrației, România a înregistrat o scădere și o îmbătrânire atât a populației, cât și a forței de muncă. În ultimii 10-15 ani au emigrat mai mult de 2 milioane de români – reprezentând aproape 20% din forța de muncă. Mulți au emigrat definitiv. Acest lucru a dus la decalaje de competențe, deficite de forță de muncă în roluri-cheie (de exemplu, medici), cereri salariale distorsionate și scăderea productivității reale a muncii, arată un Raport al Băncii Mondiale.
Românii care emigrează sunt de obicei tineri și cu un nivel de educație mai ridicat decât populația rămasă. Astfel, societatea îmbătrânește și suferă de pe urma unuia dintre cele mai grave exoduri de creiere din întreaga lume.
Rata de inactivitate a României – rata persoanelor în vârstă de muncă care nu fac parte din forța de muncă (nici nu lucrează, nici nu caută în mod activ un loc de muncă)- este de 33,2%. Este printre cele mai ridicate din UE. Iar participarea la piața muncii (69,2%) este printre cele mai scăzute. Rata de participare este deosebit de scăzută în rândul femeilor, al tinerilor și al persoanelor cu mai puține studii absolvite.
Participarea tinerilor pe piața muncii a fost și mai mică: 38,3%.
O cifră cu mult sub media UE de 58%. Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) a fost de 14,7%. Ocupăm al doilea loc în UE după Italia.
Procesele de producție automatizate și economia dominată din ce în ce mai mult de servicii necesită mai multe abilități cognitive non-rutiniere, cum ar fi gândirea critică și abilitățile socio-comportamentale, precum și mai multe competențe digitale (de bază, pentru majoritatea lucrătorilor, dar și avansate, pentru locurile de muncă legate de IT).
Totuși, s-au înregistrat deficite de forță de muncă atât în ocupațiile cu nivel înalt, cât și în cele cu nivel scăzut de calificare. De exemplu: dezvoltatori și analiști de software și aplicații, medici generaliști și specialiști, ingineri electricieni, tehnicieni în fizică și în științe inginerești, mecanici și reparatori de utilaje, bucătari, șoferi de camionete și de motociclete, lucrători în industria confecțiilor și în alte domenii conexe.
Emigrația continuă să aibă efecte negative: deși România are o proporție relativ mare de absolvenți în domeniul IT (5,6% din totalul absolvenților în 2020, față de media UE de 3,6%), ponderea specialiștilor IT în cadrul forței de muncă (2,2%) este mult inferioară celei din restul UE (3,9%).
Există și „oaze” de competențe digitale, dar adesea acestea par să deservească piețele străine. România este singura țară din UE prezentă în topul celor mai mari 20 de furnizori de lucrători în domeniul dezvoltării de software pe platformele de muncă online în limba engleză.
Exodul de creiere este determinat și de faptul că nu există o conexiune între angajatori și furnizorii de educație.
Sistemul de educație și formare reușește cu greu să ofere competențele de care are nevoie țara. Nu există o conexiune între angajatori, lucrători și furnizorii de educație, iar părțile interesate acționează în mod izolat. Ca atare, doar aproximativ 20% din nevoile actuale ale pieței muncii sunt acoperite.
România are performanțe deosebit de slabe în raport cu mediile UE. Are un număr record de persoane care părăsesc timpuriu școala. De asemenea, are cea mai mică rată de participare la învățarea pe tot parcursul vieții din UE.
Aproximativ 1% dintre persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani participă la activități de învățare în rândul adulților. Un procent cu mult sub obiectivele naționale și sub media UE, de 9,1%. În România, învățarea pe tot parcursul vieții nu deblochează, de obicei, o evoluție pozitivă a salariului sau a carierei. Și nici nu este apreciată la nivel personal, în special în rândul persoanelor de peste 40 de ani.
