Ce aveți cu Sepsi OSK?

Toate articolele legate de clubul de fotbal Sepsi OSK pe care le postăm pe pagina noastră de Facebook se transformă în izvoare de ură. O avalanșă de comentarii urâte degenerează rapid în insulte. Oameni care nu au nicio legătură cu Ținutul Secuiesc, mulți care nu mai au nicio legătură cu România (trăiesc peste hotare) devin „patrioți”. La adăpostul paginii online, capătă „curaj” și murdăresc cu pasiune spațiul virtual.

Sepsi OSK e un club de fotbal.

Mai degrabă, unul mic. Ca și orașul în care funcționează. Ca și stadionul. Nici județul Covasna nu e un județ mare. Așa mici cum suntem, noi, cei de-aici, ținem cu Sepsi OSK. Da, a investit și statul maghiar în construcția stadionului, dar stadionul e aici. Putea și România să facă un stadion la Cernăuți. Nu a făcut.

Patronul e maghiar, László Diószegi.  Antrenorul, acum, e român, Liviu Ciobotariu. Înaintea lui, antrenorul era italian. Cei mai mulți jucători sunt români. La meciuri, spectatorii îi încurajează românește pe jucători. Cu accent maghiar, dar românește. Sigur, scandează și în maghiară, că doar maghiara este limba maternă a majorității locuitorilor de aici. Iar atmosfera pe stadion, la meci, este foarte faină!

Da, fotbalul poate naște patimi.

Nu noi am inventat bătăile între galerii. Iar istoria fotbalului are multe momente negre. Unii au învățat din ele. Alții încă transformă fotbalul într-un loc al urii de toate felurile. Unii merg cu copiii la stadion – inclusiv aici, la Sfântu Gheorghe. Alții merg cu petarde sau brichete de metal care pot sparge cu ușurință capul unui jucător advers.

Ceea ce autoritățile reușesc să oprească în viața reală, iată că nu poate fi oprit în lumea online. O lume primitivă în care se urăște vârtos și se jignește cu pasiune. De parcă ura este singurul sentiment care îi mai poate anima în vreun fel pe „patrioți”.

Orice poate deveni motiv de ură – politica, filozofia, etnia, starea socială, cultura, sportul.

E foarte simplu să urăști. Să devii fan al plăcuțelor suedeze. Nu trebuie să ai răbdare sau rațiune. Nici umor. Nu ai nevoie de filtre interioare prin care să treci informații. Spui, nu gândești. Nu cauți nimic, ești suprafață frustrată de propria ta viață și arunci spre ceilalți primul lucru care ți-e la îndemână. Sudalma. Ura. Pare că vine doar din vârful buzelor, dar nu e așa. Vine dinăuntru. 

De la ură la par mai e doar un pas mic. 

Foarte mic. Sigur, cei mai mulți nu-l fac. Cei care urăsc sunt de regulă lași. Lașii sunt calificați pentru chestia asta. Înjură online. Iar când intri pe conturile lor de Facebook, vezi că au fotografii ale copiilor, cățeilor sau pisicilor lor. Că își fac urări de ziua numelui. Că ascultă muzică. E o contradicție uriașă între profilul lor online și insalubritatea manifestărilor online.

Ura deformează și e rudă cu prostia, care e rudă cu fudulia. Pe cei care nu au loc de Sepsi OSK, maghiari sau Ținutul Secuiesc și insultă, îi blochez pur și simplu. Nu au ce căuta aici!

Foto: sepsiosk.ro