Ai firmă mică sau medie? IMM, cum spun analiștii? Statul e „asociatul tău”. Profitul lui: taxe, contribuții, TVA, impozite. Le plătești și în lunile bune, dar și în lunile proaste, când nu-ți merge nimic. Lui, statului, îi merge mereu pentru că mai întâi îl plătești pe el. După aceea vezi dacă ți-a rămas și ție ceva.
Pentru stat, omul care muncește sau firma lui mică sau medie nu sunt parteneri. Sunt surse de venit. CAS – 25%. CASS – 10%. Impozit pe venit – 10% aplicat bazei rămase după contribuții. OECD a calculat că impozitul și contribuțiile suportate de salariat ajung la 41,5% din brut.
Nici n-ai apucat să ajungi cu banii care ți-au rămas acasă că începe runda a doua. Cumperi ceva? TVA. Alimentezi mașina? Taxe și accize. Ai casă? Impozit. Ai mașină? Impozit. Despre cum cresc prețurile nu mai are sens să vorbim. Știm.
Statul este peste tot. E un fel de rudă pe care n-ai invitat-o la masă, dar care vine prima și pleacă ultima. Și vine în fiecare lună.
Dacă ai firmă, e și mai tare povestea asta. Ai muncit un an. Ai găsit clienți. Ai negociat contracte. Ai plătit angajați. Ai plătit furnizori. Ai riscat banii tăi. Ai pierdut nopți. Statul a fost lângă tine atent să ia tot ce poate.
Dacă dai faliment, e problema ta. Dar dacă nu, îi dai 16% impozit pe profit. Iar dacă vrei să iei acasă ce a mai rămas, din 2026 îi mai dai 16% pe dividende. La 100 de lei profit înainte de impozitare, după cele două impozite rămân 70,56 lei. Aproape 30% îți ia …asociatul.
Asociatul ăsta – statul – nu a muncit alături de tine. Nu a riscat nimic. Nu a pus nici bani, nici muncă, nici nopți nedormite. Dar e asociatul tău la încasări.
Paradigma se schimbă dacă ești firmă mare. Statul român poate fi extraordinar de generos.
Trebuie doar să nu fii prea mic. Pentru cei mari există granturi, facilități și ajutoare de stat. Până la sfârșitul lui 2025, prin schemele administrate de Ministerul Finanțelor fuseseră acordate finanțări de aproximativ 1,85 miliarde de euro pentru investiții de peste 4,2 miliarde. Iar în 2026 statul a venit cu o nouă schemă de peste 5,3 miliarde de lei pentru investiții productive.
Într-un fel, e normal să fii deschis către investitorii mari. Dacă aduci o fabrică, tehnologie, exporturi și faci locuri de muncă, merită să fii sprijinit. Dar nu pricep de ce investitorului mare îi spui „te ajut!”, iar antreprenorului român îi spui „ia să vedem ce mai ai prin buzunare”? Nu e corect!
Nu e corect să spunem că vrem capital românesc, dar să îl taxăm când începe să crească. Să vrem clasă de mijloc, dar să taxăm zdravăn munca. Și nu e corect să spunem că vrem antreprenori, dar să îi tratăm ca pe niște suspecți de serviciu. Niște vinovați care încă n-au fost prinși.
Poate că înainte de următoarea „reformă fiscală”, statul român ar trebui să înțeleagă că o economie nu trăiește din taxe. E invers. Taxele trăiesc din economie.
Foto: Facebook/ANAF
